Daca sunteti alaturi de noi, sora mea poate invinge boala!


Ma agat cu disperare de ultima speranta, acest blog. Sper ca spunandu-va povestea noastra, Cristina va avea o sansa. In ultimele zile starea Cristinei s-a inrautatit. Acum nu ne mai rugam numai pentru o minune, ne rugam pentru o minune rapida.

Am ignorat de multe ori in trecut acest gen de bloguri si nu am crezut ca voi ajunge sa scriu unul. Erau povesti prea dureroase pentru a fi citite si puteam sa nu imi intunec ziua cu ele. Astazi sper ca cineva o sa citeasca ceea ce scriu si o sa ne dea o mana de ajutor.

As vrea ca maine sa ne aflam in drum spre Turcia, spre o lumina, o speranta. As vrea sa spun ca mi-am reorganizat tot sistemul de valori in ultimul timp, ca mi-am pus ordine in ganduri si prioritati. De fapt, s-a intamplat contrariul. Totul a devenit confuz, rece, final. De ce se intampla asta? Nu-i drept. Nu mai vreau. Nu mai pot.

Posted in Uncategorized | Scrie un comentariu

Inca o veste rea


Cristina a paralizat. Nu isi mai poate misca picioarele, nu mai poate merge. Momentan este internata la Spitalul Elias, salonul 4 sub supravegherea domnului doctor Dumitru Baltateanu. I s-a facut un RMN si mai multe investigatii. Vestea trista este ca i-a aparut o tumora pe coloana vertebrala.

Medicii nu vor sa intervina chirurgical. Nu stiu ce sa mai facem. Nu mai avem nicio speranta. Avem nevoie de o minune.

Posted in Uncategorized | Scrie un comentariu