Povestea Cristinei

 

Sunt Daniela. Cu o ultima farama de coerenta voi incerca sa va spun povestea surorii mele. Sper ca prin acest blog vom reusi sa strangem banii care o despart pe sora mea de un sfarsit tragic.

Sora mea, Cristina, are 42 de ani. A fost mereu o femeie vesela si puternica. S-a casatorit la 21 de ani si si-a dorit mereu un copil. Din pacate, din motive medicale, acest lucru nu a fost posibil. Ma gandesc ca planul lui Dumnezeu era altul. Voia sa ofere o familie unui copil dintr-un centru de plasament si a reusit. Cristina a adoptat un copil. Am vizitat impreuna o gramada de centre de plasament, dar fara succes. In final, am ajuns la spitalul de copii Cotroceni. In acest loc erau ingrijiti copiii bolnavi din centrele de plasament. Intr-un patut, Cristina a vazut un baietel trist, cu lacrimi in ochisori, in varsta de un an si jumatate. A intrebat despre starea lui de sanatate si i s-a spus ca este un copil cu foarte multe probleme si cu putine sanse. I s-a parut nedreapta soarta copilului. De ce putine sanse? Un copil asa de mic? A inceput procesul de adoptie a copilului pentru a merge cu el la medici si a cauta o solutie.

Intr-un an a reusit sa obtina actele pentru adoptie. In tot acest timp a luptat pentru a reusi sa vindece copilul si sa-i ofere o familie. De atunci totul in lumea ei a devenit acest copil. Nu-si dorea decat ca viata lui sa fie frumoasa, sa fie iubit. Nu exagerez cand spun ca vedea prin ochii acestui copil, respira cu ajutorul lui si lupta numai pentru el. Ne spunea mereu ca viata ei nu ar fi avut sens daca nu ar fi existat acest copil.

Cosmarul a inceput cand Cristinei i-a fost descoperita o tumora pe creier. A fost operata la Bagdasar Arsene. Dupa operatie neurochirurgul ne-a spus ca este vorba despre o tumora gigant maligna care nu a putut fi extirpata complet. In opinia dansului, sora mea mai avea de trait maxim un an. De atunci totul este intunecat pentru noi si nu reusim sa iesim din acest intuneric. In urma examenului histopatologic realizat la Institutul Victor Babes ne-au spus ca este vorba de gliosarcom, o boala foarte agresiva si fara sperante de a fi tratata in Romania.

In luna iulie a anului trecut starea Cristinei a devenit foarte grava. Privea in gol, era pierduta. Nu mai era acea persoana sensibila pe care o cunoscusem. Am internat-o la I.O.B. pentru radioterapie si tratament. Am incercat o gramada de tratamente si starea ei s-a mai imbunatatit. In luna decembrie a anului trecut am aflat ca tumora s-a extins. De cand a aflat de boala ei imi spune imi fiecare zi sa am grija de baiat. Sa nu-l cert, sa-l mangai in fiecare zi si sa-i spun ca ea il vegheaza de sus. Plange si spune ca cel mai tare o doare ca nu mai poate sa traiasca macar 4 ani asa incat sa implineasca si baiatul 18 ani. Isi incalca promisiunea ca-l va face cel mai fericit copil, ca va fi alaturi de el mereu.

Este cumplit sa stii ca viata surorii tale atarna de o suma de bani. O suma care poate nu-i mare pentru altii, dar pentru noi este imensa. Spitalul Medical Park din Turcia ne-a oferit o speranta in cazul Cristinei. Operatia impreuna cu transportul medicalizat la clinica din Istanbul costa in jur de 25,000 de Euro.

Sper din suflet sa gasim sprijin in cei care citesc povestea Cristinei si sa o ajutati sa mearga mai departe. Ajutorul dumneavoastra ii mai pot oferi o sansa la viata. Cu multe sperante am scris aceste randuri si vreau sa multumesc tuturor celor care ne vor da o mana de ajutor.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s